Mi-am luat pisica din Star Wars!

Trebuie să recunosc că încă de pe vremea când eram chiar mai mica decât sunt acum îmi doream o pisică. Dar nu orice pisică, trebuia să îndeplinească o singură condiție: să fie mică. De ce să fie mică? Ca să se învețe cu mine și să mai iubească pe mine, muhahaha.

11758938_963085317076237_259755955_nAu trecut vreo 20 de ani, 2 luni și 18 zile când un #supererou a adus în viața mea un pisic mic și portocaliu! Pam-pam fericire mare! Acum Poe( așa îl cheama pe minunatul pisic) are vreo 3 luni și doar 3 saptamâni de când a fost adoptat.

Pregătirile pentru adopție au fost destul de lungi. Pisicul trebuia să ajungă mai devreme, dar nu s-a putut. Până atunci i-am bătut la cap în fiecare zi pe Malaez și pe Alin cu viitoarea mea nouă jucărie. O prietenă m-a sfătuit despre alimentație. Degeaba mi-a spus ea ce să aleg, că tot am stat în supermarket în fața unui raft cu mâncare pentru pisici vreo 30 de minute. Nu asta ar fi fost problema, dar după am aflat că există și mâncare uscată și umedă și reward.

Problema numărul doi: ce culoare să aibă litiera și lopățica și cam cât de mari să fie, dar nisipul trebuie să fie parfumat, și juăcriile să fie cu clopoțel sau fără? Trecut și peste asta.

Trecem la partea serioasă în care luăm pisicul. Ajungem țup-țup la locul cu pricina. Prindem unul dintre pisici( adică dintre cei doi motani, să ne înțelegem), dar nu era ăla bun. Prindem al doilea pisic, Ana îl ia în brațe pe pisic. Pisicul miau-miau- cine e fata asta și ce vrea de la mine?- , găsim cutie, punem pisicul în cutie și plecăm de la Fetești( locul de unde am adoptat pisicul) la București.

11759382_963085383742897_162416064_nDrumul a fost destul de liniștit, fără prea multe miorlăieli și altele. Ajungem acasa. Desfacem mâncarea pisicului, îl hrănim și de aici începe marele răsfăț al animalului.

Problema a fost că prima noapte a lui Poe nu a fost una prea fericită. Animalul a plâns cam….hmm.. toată noaptea. Și era atât de lipicios încât dacă adromeai puțin cu mâna pe el fără să-l mângâi…hop începea iar jalea.

Am trecut cu bine și peste primele nopți nedormite, Poe s-a mai acomodat. Cu timpul a scos și codița dintre picioare și acum aleargă și alunecă fericit pe gresie.

Ce face Poe acum? Și cum se simte el în noua familie?

Funcționează foarte bine pe post de ceas deșteptător și știe întotdeuna unde sunt cheile mele.

E foarte fericit când ajung acasa și topăie prin toată casa… mie îmi place să cred că e pentru că mă place pe mine și nu prentru că ăla e momentul când primește mâncare.

E foarte gelos. Nimeni nu pune mâna pe mine fără să se bage el acolo. Trebuie să miroasă, să testeze… nu ma poate iubi așa oricine!

E foarte pofticios. Fură din farfurii. Orice ar mânca și oricât, când mă așez și eu frumos la masă. Hop-țop vine pisicu în brațele mele cu botul fix în mâncarea mea. Încă lucrăm la asta.

Nu se joacă deloc cu jucăriile lui, tot mai interesante sunt hainele mele sau orice alt lucru care nu ar trebui să atragă o pisică.

Toarce, toarce, toarce! de fiecare dată când pun mâna pe el…

Și cel mai important e că mă umple de energie… de fiecare dată când îl văd!

11749486_963085377076231_875460455_nCe trebuie să știi când îți iei un pisic? 

– nu trebuie răsfățat prea tare! (SERIOS… știu că e greu)

– trebuie făcută deparazitare și vaccin

– trebuie periat( de mic și se învață, vă salvați de mult păr ulterior)

– trebuie hrănit la timp și apa trebuie schimbată zilnic

– e foarte important pentru el/ea ca litiera să fie curată

P.S. Poe nu a scăpat de glumele lui Malaez.

11224880_994177057281402_7160113554792577771_n

Nota: acest articol încurajează existența oricăui animal de companie. 

Anunțuri